un blog simplu

(DE)SPRE DREAPTA ALEGERE

(DE)SPRE DREAPTA ALEGERE

nu sunt un metafizic.
am vrut sa fiu o caprioara
si nu am stiut cum ...
KI SHIN

Spargand cercul ireversibil, asimetric si non-proteic al ILUZIEI, suntem confuzi pana la exasperare. Desavarsim confuzia zilnic. Ambiguitate, confuzie, nehotarare.
Zilnic, in Romania, milioane de romani fac dializa cu confuzie, cu ambiguitate, cu nevertebrata indolenta egocentrista.
Zilnic, romanii nu fac decat sa respire confuzie, ca broastele intr-o balta (merci Vladimir Jankelevitch !).
Confuzionismul este noua religie a acestui aberant p(r)ost-modernism made in Romania.
Iar aici , in Marele Oras mioritic, "Atitudine" este doar un alt neologism folosit / de folosit.
Da bine in plan macrocultural.
Ca tot calatorim doar in strainatate.
Iar confuzionismul in care traiesc cei mai multi hic et nunc, in care altii se complac sau se scalda ca-n apele unei Meditarane proprii, de interior, nu este altceva decat un bun ramas spus inocentei, purului, umanului.
Ne lipsesc multe, nimic de zis.
De la bunul simt , la simtul esteticului.
De la constiinta, la constienta.
Dar cel mai mult ne lipseste sinceritatea.
Sinceritatea deciziei.
Existand peste tot , beneficiind de privilegii de tip feudal (medieval), natura inferioara a unora devine model pentru unii , adapost pentru altii .
Si aproape ca nu mai are rost sa te intrebi , ca batranul Serghei Esenin , cine imi va da inapoi noaptea de primavara si cantecul privighetorii ?...
Dar !
Sufletul pur este bun pentru ca este suflet, nu pentru ca este pur.
Ca atare, nu ne putem opri. Nu acum . Nu aici.
E tarziu , e prea tarziu , dar nu atat de tarziu...
PS1. Toate pozele postate ieri, XXIII. cuptor. MMVIII, au un numitor comun. Care ?
PS2. Perspicacitatea celui ce va intelege imi da de gandit spunea un obscur poet calafetean...
kishinn@gmail.com

II undrea MMVIII (sau Cate ceva despre apropierea departarii )

Vrusesem initial sa scriu ceva despre toamna.
atatea cuvinte
am agonisit sa ispitesc
ramanerea toamnei !

ultima raza
luna si-o strange.
Sau despre iarna...
frunze cad
tot mai rar
tot mai rar

la poarta din noi
adasta iarna.
Dar, dupa acest ultim sesshin, realizez ca orizontul este mult mai aproape acum. Ceata l-a adus aproape si l-a lasat aici, langa mine, singur, fara speranta...
Stingher, se uita de jur imprejur , dandu-si tarcoale, hranindu-se din propriul trup, desavarsindu-si forma si luand-o de la cap cu infinita rabdare , la fel de nedumerit...

Iar eu , cel care atat asteptasem candva apropierea orizontului, anularea departarii mele de el, acum ce sa fac cu el ?

Ki Shin

MOARTEA IN VIS, MIREAS(M)A DE PLOAIE CU MAINI SUBTIRI ...

Sunt nopti in care ma cutremur simtind campiile largi ale mortii, cand apar izgonirile din mine spre Mine fara sa stiu cine sunt , ce nu sunt, cand chiar si pietrele bronzate in afara / absenta Timpului ( cand eu nu sunt , desi sunt ! ) ma despart de crima perfecta a visului in care ...
Nu stiu, nu mai retin visele care-mi dau astfel de stari, care ma imping la astfel de sinucideri scriptice, dar mereu cred ca ma trezesc cu umbra lor in ochi , pe buze...
Ce gust , ce culoare, ce miros are moartea in vis !
Acum , in / la lumina asta baroca, aceste temeri onirice imi par afumate eresuri de caverna paleolitica, si eu un jalnic australopithecus boisei sau afarensis care priveste smerit-ingrozit cum moare ziua, lumina , lumea...
Si , inexorabil, perfid fruct al paradisului, poemul momentului :

moartea.
sculptura inutila
in roua gandurilor.

kishinn@gmail.com

DESPRE PLECARE

Dor de duca. Ca-n fiecare an , apare un timp al dorului de duca. Simt ca ma asteapta munti, oameni, locuri. Simt , cu alte cuvinte, nevoia sa dau jos crisalida infectioasa a post-modernismului si sa ma (re)intorc in mic, in natural, in tacere. Parca mereu astept plecarea, mereu vazand-o ca pe o rascumparare : primul Cioanca C. , primordialul , se separa, ipso facto, de miile de Cioanca ulteriori, revendicandu-si sensul, originalul, viciul sau virtutea indiferente de atunci , de la Inceput...
PS. Si, mereu calatoriile genereaza in mine o anarhie mai mult sau mai putin concertata. Dupa care apare linistea unui alt inceput.

kishinn@gmail.com

TOT DESPRE PLECARE, DAR DUPA... INTOARCERE !

A calatori, a te elibera , a te regasi / redefini prin calatorie, poate fi , pentru unii (ca mine) , singurul mod de a fi al fiintei..., tocmai prin aspirarea aceasta mica la Neant, la Tot, tocmai prin sinceritatea deschiderii , actiunilor, simtirilor , asteptarilor pe care ti le imprima , neconditionat (nu ca in cazul unei cai spirituale...) , calatoria ...
Eu, Ki Shin, sunt fericit cand calatoresc. Pentru ca ies din Timp, Spatiu, Istorie. Mintea, trupul si sufletul meu se racordeaza ( nu stiu exact cum, dar mereu devine prezenta, pe nesimtitelea ! ) la locul acela ( de vazut, de strabatut , de simtit ) , reaparand ,pentru a miia oara , indrazneala neantului, a impermanentei ....
Adica, izbavirea de Timp, Spatiu, Istorie.
Este ceea ce eu numesc Amurgul zeilor.
O lume fara reguli. Fara limite.
O lume in care parca nu a ajuns nimeni, dar in care eu intru frecvent si facil, asa cum oricine o poate face. O lume din care eu ma intorc mereu nou, pur, infrumusetat. Un singur pas ma introduce acolo, un singur pas ma scoate de acolo.
Ma pot prabusi oricand, dar mereu ma inalt.
PS. Cineva poate crede ca nu-i posibil asa ceva. Fie. Accept. Este doar experienta mea. Dar poate fi si a altora. Cine vrea , poate sa incerce. Daca ii este frica , sa ma ia de mana. Nu-i cer decat sa fie pregatita sa vada. Doar atata ii cer : sa fie pregatita sa vada.
O alta Lume in lumea asta.

Ki Shin

FUGITI DE / DIM MARELE ORAS MIORITIC !

Imi place infinita senzatie de libertate calma, pura, neimbalsamata pe care mi-o ofera orice iesire din trupul Marelui Oras mioritic... Sa ne intelegem : nu ma refer aici la turismul de week-end / conjunctura practicat cu asiduu snobism de unii, aprigi lucratori post-moderni in firme(multinationale), pentru care fiecare iesire nu este atat calea / modul de elevare a interiorului sau macar schimbarea landsaftului banal in care traiesc si muncesc aici , in Marele Oras mioritic, cat ocazia (mult-asteptata) de etalare a potentei financiare ( masini luate in leasing , haine de famous brand, etc.), cea care ii diferentiaza ireversibil ( cred / spera ei ) de restul plebei... Nu , nu vorbesc desprea asta , vorbesc de (aproape mistica) fuga fericita dintr-un oras in care tot ce (mai) conteaza sunt betoanele, bordurile, creditele, carierismul (cu orice pret !), termopanele, masinile ( fie ele si luate in leasing! ), imbalsama(n)tele ipocrizii politic-administrative, mc donaldismele... Nu , vorbesc de iesirile in care, fara inconstient-instantanea metensomatoza post-modernist-bucuresteana, te racordezi iarasi la Sufletul Lumii, departe de stramta lume a Marelui Oras mioritic... Si-mi place sa cred, parafrazand ceea ce spunea proorocul Elisei, ca cei ce sunt cu noi sunt mai multi decat cei ce sunt cu ei... Iar daca nu este asa, nici nu prea conteaza daca mai sunt cativa care cred ca mine ... Afara, copacii sunt copaci, verdele este crud, pur, nediluat, pasarile brazdeaza natural cerul : ocurentele afectiv-senzitive sunt multiple, prezente in mod firesc, naturale , nediluate, deci mantuitoare. Afara, eul fiecarui om ( deci, si al meu !) , nu mai este eul lui(al meu), racordandu-se natural, automat, inconstient la Sinele Universal. Afara , raul este mai bland, nu-ti mai uzurpa atat de mult din puritatea sufletului, tocmai prin simpla iesire din trupul raului: nu-l mai practici pentru ca nu mai esti in el. Afara, da , pana si Marele Anonim este mai prezent in tot si toate...

KI SHIN

Cate ceva despre Cina cea de taina a Singuratatii

Se mai toarse o noapte.
La orizont, departe, umbra zorilor deseneaza in aer, asemenea unor pescarusi, numele tau.
Departe, marea parca ma pierdea in lume...
Am tot incercat sa inteleg ..., ancora rupta si Timpul Numelui Tau nicaieri ?!, dar...
Pe nisipul plajei, umbra-mi desculta.
Singur eram atunci, si magnolia mea alba dormea, domol torcandu-si visul unei noi infloriri...

Se mai toarse o noapte si, dincolo de ochi, inca strecor trupul lunii, cazut in livezile cu maslini ale Greciei...

PS. Ca un poem despre fapte, imaginea de dinainte de aceasta noapte...
pe crucea mamei,
batran si singur,
ultimul vis cu ea.

kishinn@gmail.com

REVERSIBILITATEA INFECTIEI, CIRCULARITATEA CURATIRII ( SAU Despre singuratate si Singuratate )

Datoria unui om singur este sa fie si mai singur....
Cioran, Lacrimi si sfinti

Cu ochii inchisi , nu mai stii daca lumea / Lumea mai exista.
S-au imprastiat semintele indoielii si gradina inocentei supureaza.

Deci: singuratatea ca organ-obstacol. In calea cui ? In calea a ce ?

Cand sunt singur, sunt singur. Boala . Constiinta proiectiva. Otravita limitare / delimitare intru spirit. Este oare disperarea singuratatii sincera ?

Cand sunt in Singuratate, Timpul Spatiul, ambiguitatea existentiala de dinainte se ordoneaza.
Devin constienta.
Nu cu ajutorul memoriei ( ca-n singuratate ) , ci din instinct.
Ea, Singuratatea, este ca Trezirea. Inchizi ochii si totul se sterge ramanad . Limitele . Speciile. Istoria ta ca fiinta otravita de permanentele-alegeri-de-facut.
Your weakness.
He is the one.

Dar...

Niciodata izolat totalmente de a suferi ca verb al Despartirii, auzi mereu in tine, in trupul-minte-suflet : don`t believe his lies . Atarni peste abisuri de interior, esti preafericit cand intunericul de interior invaluie Centrul fiintei tale, imprastiind generos semintele fricii de lumina, de schimbarea frumosului trup de dinainte , de... Alternativa imoralului este aproape. Raul ingradeste lumina, trupul-minte-suflet se chirceste inspre sine. Nu cu ajutorul memoriei, ci din instinct.

She has also lost someone.
She will help you out of pity.
Amestec inspirat de indoiala si neputinta. Nu mai stii nici macar daca e vorba de singuratate sau Singuratate.
Poti sa simti detaliile. Farame si bucatele pe care nu te-ai deranjat niciodata sa le spui. Si poti sa simti aceste momente extreme. Chiar si daca nu vrei. Pui toate acestea la un loc si ai senzatia unei persoane. Destul cat sa stii cat de mult ii duci dorul.

S-au imprastiat semintele indoielii si gradina inocentei supureaza.
Dar, am nevoie sa cred ca atunci cand inchid sau tin ochii inchisi, lumea / Lumea inca exista .

kishinn@gmail.com

CATE CEVA DESPRE CEA MAI FRUMOASA LUNA A ANULUI

Frig, ploaie, cer siniliu.
Ciori fericite, zgribulit deseneaza pe cer.
Departe, in cer, un avion.
Se apropie sau se departeaza.
Calatoria incepe sau se termina.
Pentru mine este la fel.Nu si pentru cei din avion.
Recte: contrariul care ne uneste intr-un gand fulgurant de toamna.
Poate unicul care ne uneste.
Vesnicia salvata de o clipa.

Tot mai galbena, tot mai umeda, spinarea pamantului.
Glasuri timide de pasari ,undeva departe, intr-un copac al gradinii de alaturi.
Privesc ploaia pe geamurile vitraliate, ascult pasii Toamnei.
Un gand apare, un altul dispare.
Ma gandesc la Cheile Nerei, acum , in cea mai frumoasa luna a anului..., dar cineva loveste cu furie martello-ul de la usa muzeului.
Un gand apare, un altul dispare.
Iar intre ele, un singur cuvant.
NESFARSIRE.

KI SHIN

dovezi arheologice pentru comportamentul meu de acum

- mama, uite,vantul ne ia livada de gutui
si o duce in cer !
- nu copile, sunt doar frunzele, e doar toamna...

si ochii mei lacrimau molcom, ca atunci cand esti intr-un alt oras si intalnesti un mort necunoscut,
ce ar putea fi un mort de-al tau,
si vantul ne tot cara livada de gutui spre cer...

-mama, uite, cerul asteapta sa-i aduca vantul livada noastra,
ca sa o imbratiseze !
- nu copile, e doar o emotie de toamna, poate
intaia ta emotie de toamna...
-mama, , de ce spui asta ? doar stii bine ca nu-mi place sa vorbim despre toamna... mama, de ce vrei tu
sa ma nasti toamna /
- nu te nasc eu copile, te naste cerul..., sau toamna..., sau
livada noastra de gutui..., nu te nasc eu...

ps. cred ca era vorba, totusi, de o livada de visini,
si mama doar o necunoscuta insarcinata
cu venirea mea...

Ki Shin

DESPRE ADEVARUL CLIPEI ETERNE.

Uitat, ca o aripa nefolositoare, ignorat completamente inainte, devine:

- batran, cand Timpul il priveste;

- suvoi curat, cand tarana se da la o parte pentru ofranda de cuvinte;

- despletit zbor cand cineva iti zambeste senin, sincer, fara intoarcere;

- flamand profet cand ii arati o felie de paine sau cand ii spui ia, ia si mananca, acesta este trupul meu!;

- oglinda superbei lune de undrea, cand gerul ingenunchea tacut in fata ta si-ti rupea nasturii imaginatiei, chiar daca oglinda in care Luna alegea sa se reflecte nu era decat un mic bol cu ceai de ginko biloba sau ginseng;

- rascolitor camino cand, dezolat, descoperi carnea sufletului tau, celula cu celula, atom cu atom, quarc cu quarc;

- rascolitoare idee cand privesti cum infloreste floarea de in pe o banala farfurie chinezeasca;

- zvelt, nebun slip sau angoba cand grelele masti de lut ale cotidianului sunt puse, una dupa alta, pe noptiera de langa pat, cu infinita grija, sa nu le spargi cumva si sa fii nevoit a iesi a doua zi, in jungla post-modernismului bucurestean, cu sufletul pe fata;

- varf de pensula, tinuta cu stangacie in mana dreapta, cu staga dezvelind, incet dar ferm, muntii si copacii care cresc in nestire in mintea ta;

-aripa din trup nemuritor cand drumul neasfaltat dintre mine si Mine e anulat, sine die, de uitatul in oglinda(ca-n poemul acela zen...);

- fragil zbor de fluture, care-mi adulmeca serios diminetile de mai, toate diminetle de mai ale micii mele existente de pana acum;

- fulger care sparge, una dupa alta, toate zalele/petalele armurilor mele, doar pentru a-mi arata Adevarul.

ADEVARUL

Faramat in bucati, adunat bucata cu bucata, bucata cu bucata reconstituit.

Ca atunci cand am reconstituit statuia aceea de Bernini.

Sau trupul, cazut din intamplare pe pamant, al unui inger.

Sau pe Marele Anonim, ucis demult sau niciodata existent (inainte).

kishinn@gmail.com